Adică fără cauciuc am trăi ca-n Evul Mediu???

Dimineață însorită de toamnă timpurie. Școala abia a început și Vlad Popescu nu s-a obișnuit încă să se scoale dis-de-dimineață pentru a prinde microbuzul ce îl lasă chiar în fața porții. Alarma ceasului ia cel puțin trei  bobârnace în cap până se hotărăște Vlad s-o ia în seamă. Se scoală și, în timp ce face repede un duș, din bucătărie se aud pocniturile mașinii de prăjit pâine, semn că sandvișul lui e pe cale de preparare. De obicei, singurul disconfort pe care-l are diminețile este sculatul, însă astăzi e o zi specială pentru el și are emoții mari care-i strâng stomacul ghem. Nici nu poate să se atingă de sandvișul pregătit pentru micul dejun, așa că hotărăște să-l ia pachet la școală. 

Începând din anul acesta, are o diriginte nouă, umblată prin lume, care a început anul cu niște idei mai…ciudate. Încă din prima oră de dirigenție i-a anunțat că în fiecare săptămână va invita câte un părinte să le vorbească despre profesia pe care o practică, pentru a-i obișnui pe ei, elevii clasei a VIII-a, cu cerințele diferitelor joburi și pentru a-i ajuta, astfel, să se hotărască mai ușor cu privire la cariera pe care o vor urma. Sigur, mai au liceul de făcut, dar e important să-și cunoască bine preferințele pentru a hotări la ce profil se vor înscrie, le-a explicat diriginta.

Ei…și asta e lucrul care-l frâmântă mult pe Vlad, căci astăzi este rândul tatălui lui să vină la ora de dirigenție să vorbească despre profesia pe care o are, iar tatăl lui este inginer la logo_Elastimpex Romania. Marea lui temere este că va fi atât de plictisitor discursul despre modul cum se produc benzile transportoare și plăcile de cauciuc, încât băieții din gașca lui vor face bășcălie cel puțin o lună de aici înainte de chestia asta. Adevărul e că nici el nu știa mare lucru despre benzile acestea, căci nu avusese niciodată curiozitatea să întrebe despre ce e vorba. El hotărâse cu multă vreme în urmă că vrea să se facă neurochirurg ca să salveze vieți, așa că altceva nu-l mai interesa. 

Orele dimineții au trecut greu pentru Vlad, dar a  venit într-un târziu și ora programată pentru prezentarea tatălui lui, imediat după ora de geografie, penultima oră din orar. După ce diriginta l-a prezentat și colegii l-au aplaudat, acesta i-a salutat, după care a scos un laptop din geantă și, folosind niște cabluri de cauciuc, l-a conectat la moderna tablă interactivă ajustabilă achiziționată de curând. A deschis laptopul și a căutat folderul cu prezentarea în PowerPoint pregătită pare-se de ceva vreme fără știrea lui Vlad.

– Ce cool e tatăl tău, zise colegul de alături, se vede că le are cu computerele și prezentările.

Tatăl lui Vlad începu să le vorbească întâi despre arborele de cauciuc, numit așa pentru că produce un suc lăptos cunoscut sub numele de latex (care curge efectiv din scoarța proaspăt crestată a arborelui) și din care ulterior, prin combinarea cu diferite alte substanțe

sursa: wikimedia.org

sursa: wikimedia.org

s-a preparat cauciucul sub variatele lui forme. Și în acest timp, domnul Popescu le puse slide-ul cu o pădure tropicală din regiunea bazinului Amazonului, plină de arbori de cauciuc, arătându-le cum este recoltat latexul din scoarță. Pe urmă a continuat arătându-le primele produse fabricate din cauciuc acum aproape 200 ani, niște mănuși și galoși de cauciuc care aveau marele dezavantaj că pe timp de vară materialul devenea lipicios și urât mirositor. Încă nu se descoperise beneficiul combinației latexului cu sulf, lucru realizat mai târziu de Charles Goodyear din USA.

– Acesta a fost punctul critic de la care utililizarea cauciucului a cunoscut o creștere uimitoare, fiind tot mai des folosit pentru confecționarea de produse din diverse domenii, precum…

Aici, tatăl lui Vlad făcu o pauză și uitându-se peste capete în ochii curioși ațintiți spre el, le adresă invitația să spună fiecare ce produse de cauciuc știa.

– Roţile de cauciuc de mașină, zise un băiat din prima bancă.

– Mănuși de bucătărie, adăugă colega lui.

– Ștergătoarele de mașină…și covorașele, strigă iute altul.

– Cizmulițele mele haiose, arătă mândră o fată din banca a treia ce purta niște cizme de cauciuc pe care avea imprimată o leoaică flămândă.

– Guma de șters…

– Mânerele cuțitelor…

– Mănușile chirurgilor, strigă și Vlad, bucuros să participe la discuții.

Elastimpex_SuperBlog– Eu am văzut pe Discovery Chanel la emisiunea How do they do it niște benzi uriașe de cauciuc care transportau diverse piese sau alte lucruri, chiar alimente, pe niște benzi uriașe, iar oamenii doar le supravegheau, nu mai cărau nimic.

– Așa și benzile de la casele de marcat sunt făcute tot din cauciuc, sări o fată din ultima bancă.

– Dar și cele din aeroport! Eu, când am venit din vacanța din Italia cu avionul, am văzut cum ne-au sosit geamantanele pe o bandă rulantă din cauciuc, spuse alta.

– Buuun, foarte bine, copii, și uite așa am ajuns la ceea ce producem noi la Elastimpex Romania. Benzile transportoare de cauciuc sunt tocmai specialitatea firmei noastre și ne putem mândri că suntem cei mai buni producători, căci avem experiență în producerea lor mai mare decât vârsta voastră, zâmbi domnul Popescu. Producem chiar și covoarele din cauciuc de care pomenea un coleg de-al vostru la un moment dat, pe lângă o gamă variată de benzi transportoare, de la cele cu inserţie textilă până la benzi transportoare cu inserţie metalică

– Wow, păi înseamnă că toate benzile pe care le vedem în supermarket sau la sala de fitness sunt produse de Elastimpex, nu-i așa? se miră colega lui Vlad.

 – Da, toate firmele care se ocupă cu activități care presupun transport de materiale, din orice domeniu, folosesc benzile noastre transportoare. Ne-am obișnuit atât de mult cu foloasele cauciucului că aproape nici nu mai realizăm câte îi datorăm…Copii, haideți să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că existența cauciucului nu ar fi posibilă. Cum credeți că ar arăta viața voastră fără cauciuc? Nu a părinților sau vecinilor voștri, nu a cunoștințelor, ci chiar viața voastră.

– Hmmm…păi eu sigur ar trebui să vin pe jos la școală fiindcă mașinile n-ar putea circula fără cauciucuri și fără toate piesele de la motor pe bază de cauciuc. De fapt, mă îndoiesc că ar fi putut fi inventate dacă nu ar fi fost întâi descoperit cauciucul.

– Eu ar fi trebuit să-mi caut singură bagajul în aeroport undeva probabil unde le țin depozitate, căci nu ar mai fi fost transportat automat pe banda rulantă, adăugă fata care fusese în vacanță în Italia.

– Eu n-aș mai spera să-mi cumpăr bicicleta supercool pentru care strâng de zor bani încă de astă vară, zise un pistruiat cu voce ascuțită.

– Adică eu n-aș mai purta cizmulițele astea haioase?? Oh, no, no way…. sări fata din banca a treia.

– N-am mai avea gumă să ștergem prostiile pe care le scriem…în bilețelele de amor care circulă prin clasă când ne plictisim la ore, râse o fată cu strungăreață. 

– Eu ar trebui să-mi iau alt ghiozdan, pentru că are o aplicație de cauciuc pe față…spuse un altul.

– Și eu penarul, cred că tot din cauciuc este…

– Gee, păi nici huse telefoane n-am mai avea, constată surprins altul.

– De huse te vaiți tu?! se întoarse spre el colegul lui. Păi n-am mai avea nici telefoane!

– OMG! Nici computere! realiză subit și Vlad. 

– Nici căști de ascultat muzică??? nu voi să creadă o fată. 

– Nu ne-am mai spăla pe dinți, uraaa…chicoti cineva înfundat, fiindcă n-am mai avea periuțe de dinți…

– ADICĂ FĂRĂ CAUCIUC AM TRĂI CA-N EVUL MEDIU???? săriră toți la unison, înfiorați de același gând. 

Pe drumul spre casă, Vlad se întoarse foarte serios către tatăl lui și-i spuse cu un ton serios:

– Știi, tată, am fost așa de mândru de tine azi! …Cred că vreau să mă fac inginer și să lucrez tot la Elastimpex, după facultate.  

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2015.

 

3 comments

Leave a Reply