Ce este şi cum se formează personalitatea

1) Omul este personalitate când devine conştient de lume, de sine şi de alţii.

Aceasta înseamnă că el are dezvoltată, la parametri maximali, conştiinţa de sine; ştie cine este, ce reprezintă pentru sine, pentru alţii şi pentru societate. De fapt, acestea sunt reperele conştiinţei de sine.

 

2) Omul este personalitate când are capacitatea de a-şi elabora un sistem propriu de reprezentări, concepţii,  motive,  scopuri, atitudini, în raport cu sine, cu alţii şi cu lumea.

 

 Reiese foarte clar de ce adolescenţa este considerată vârsta la care se formează personalitatea. Adolescentul, prin căutarea de sine, îşi formează toate aceste sisteme.

 

3) Omul devine personalitate dacă desfăşoară activităţi social utile, armonizând interesele personale cu cele sociale. Dacă se produce această armonizare, înseamnă că, în calitate de personalitate matură, se poate integra optim, eficient şi creativ în societate.

 

4) Omul devine personalitate matură şi armonioasă dacă are capacitatea de a emite, de a susţine şi de a argumenta judecăţi de valoare.

 

5) Omul este personalitate atunci când creează valori sociale.

 Până în adolescenţă, în general, copilul, puberul este consumator de valori, începând de la trebuinţele primare, satisfăcute de către familie; ulterior, el evoluează, având şi trebuinţe care reflectă vârful piramidei trebuinţelor.

 

6) Omul devine personalitate dacă are un profil moral bine conturat, coerent şi nobil.

 

7) O personalitate a devenit matură, în adevăratul sens al cuvântului, dacă s-a dezvoltat capacitatea de cenzură, de control şi autocontrol. 

Deşi oamenii au teoretic tot feluri de libertăţi, ei trebuie să fie capabili să se autocenzureze atunci când aceste libertăţi ating libertăţile altora. De exemplu, libertatea de exprimare. Omul matur se diferenţiază de cel imatur prin autocontrolul pe care-l exercită asupra lui însuşi, necedând tentaţiei de a ofensa sau de a-şi insulta interlocutorul.

 

8) O personalitate a devenit matură dacă se integrează armonios şi util în colectivitate.

 Prin excelenţă, omul este o fiinţă socială. Odată cu înaintarea în vârstă, fiinţa umană se poate integra în cele mai diverse grupuri.

 

9) O personalitate a devenit matură dacă ştie să se pună în valoare şi să se facă recunoscută de către ceilalţi. 

E nevoie de o bună autocunoaştere şi de un nivel optim de asertivitatea pentru a putea realiza aceste obiective. Ca să te poţi pune în valoare, ar trebui mai întâi să-ţi cunoşti adevărata valoare.

 

10). Un om este personalitate matură dacă poate deveni model pentru formarea altor personalităţi.

Când s-a atins pragul personalităţii mature, se trece la formarea unui tip de personalitate.

 

Tipul de personalitate reprezintă paternuri comportamentale, relativ stabile, care au în vedere un mod personal de a percepe, de a simţi, de a gândi, de a relaţiona, şi de a reacţiona.

Tipul de personalitate nu trebuie confundat cu tulburarea de personalitate, care reprezintă o deviaţie extremă sau semnificativă de la paternul comportamental al grupului de apartenenţă.

De asemenea, tipul de personalitate nu trebuie confundat cu modificarea de personalitate, care reprezintă o transformare, de multe ori, datorată vârstei sau unor circumstanţe speciale şi care este tranzitorie.

 

În identificarea tipurilor de personalitate, trebuie să se ţină cont:

  •  De trăsăturile diferenţiale de vârstă, care, în normalitate, urmează un curs ascendent (de exemplu, dacă la vârsta la care trebuie să se formeze nişte deprinderi de ordine şi de disciplină, identificată, de obicei, cu intrarea în instituţie, acestea au un curs ascendent);
  • De trăsăturile diferenţial-culturale, determinate de nivelul socio-cultural al grupului de apartenenţă.

 

 Tipurile de personalitate sunt următoarele:

 

1) Tipul de personalitate matură psihologic şi social. Trăsăturile fundamentale ale acestui tip sunt:

  • mare complexitate structural-funcţională,
  • adaptare suplă şi flexibilă la cele mai diverse situaţii,
  • eficienţă maximală în activitate,
  • creativitate.

2) Tipul de personalitate imatură psihologic şi social. Trăsăturile fundamentale sunt:

  • simplitatea structurilor psiho-comportamentale,
  • o corelaţie scăzută sau absenţa corelaţiei dintre dimensiunile şi trăsăturile de personalitate,
  • nivel scăzut al eficienţei şi al funcţionalităţii, în sens adaptativ,
  • indice ridicat de imprevizibilitate, mai ales în comportament,
  • capacitate adaptativă redusă.

3) Tipul de personalitate accentuată. Acest tip de personalitate a fost introdus de K. Lheonard şi consacrat în cartea numită „Personalităţi accentuate”.

 O caracteristică fundamentală a acestui tip este reprezentată de cuprinderea unor trăsături ieşite din comun, mai acute în comparaţie cu media, care pot părea ciudate pentru cei din jur sau chiar patologice, ele neatingând, însă, niciodată, patologia personalităţii.

  O a doua trăsătură fundamentală constă în faptul că indicele de adaptabilitate este destul de scăzut.

4) Personalitatea patologică. Are ca trăsături:

  • un indice de adaptabilitate foarte scăzut, în special în timpul crizei bolii psihice,
  • o redusă capacitate de a face faţă solicitărilor ambianţei şi, în general, solicitărilor vieţii. 

Leave a Reply